Cum isi pierde Kza vremea

Vineri noapte pleacă surioara mea în Italia, în căutarea unui trai mai bun şi a unor posibilităţi pentru un viitor decent... Cam sumbre ni se-arată perspectivele de pe la noi!

Atâta amar de lume capabilă şi cu experienţă relevantă, îşi ia liberu' vrut-nevrut, şi noi mai sperăm la posturi pentru o tinerică/tinerel care abia începe să-şi facă un rost în viaţă... Trist! Mai ales că devine greu pentru mulţi,pur şi simplu doar să se întreţină! Vai, cât ne mai place să ne plângem!!! Da... Dar în condiţiile astea, e destul de greu să dai piept cu viaţa, cu un zâmbet larg şi optimism molipsitor! Realismul e mult mai indicat! Trebuie soluţii, nu doar speranţe! Astea-s banalităţi, la mintea cocoşului! Dar asta mă macină, asta am acuma-n cap, e blogul meu, şi scriu ce vreau, da???

Eu, personal, caut soluţii... Şi nu mă consolează cu nimic faptul că nici alţii nu le găsesc! Unii au deja un job OK, de ceva vreme insă... Nu se ştie ce-o sa mai fie!!! Nu mi-e ciudă, dimpotrivă! Mă bucur că oameni dragi mie, se descurcă! Şi eu mă descurcam, într-o vreme, dar timpurile se schimbă, nimic nu mai e sigur...

S-ar putea să mă car şi eu în Italia, să fiu meşter în calculatoarele broscarilor! Serios acuma, m-am cam speriat când am văzut cum ştiu respectivii să instaleze un afurisit de Windows... O lume nouă m-ar aştepta, noi amici, poate ceva prieteni, cu cei vechi doar digital să mai comunic, petreceri din părţi!!! Dar măcar aş pune-un ban grămadă, şi nu tot mă ascund cu taxiul de poliţie! Că tot veni vorba, în seara asta DEJA am fugit de 3 ori de caschetele lor... Şi nu multe chestii îs mai lungi decât noaptea ce mai e!

Dar ce-o să ma fac eu cu mâţa, epurele şi acvariul ce-o să-l populez în curând???